Sunt mulți artiști care nu au trăit pentru altceva pe lumea asta în afară de arta lor, de pasiunea care le-a fost alături până la moarte. Talentul, e singurul partener care nu se desparte de noi nici după moarte. E cel pe care-l luăm cu noi în mormânt. Dacă un scriitor e suferind, singura lui alinare e scrisul, dacă un muzician e îndurerat, singura lui alinare e muzica, dacă te doare sufletul și știi picta sau fotografia, liniștea vine din pensulă sau prin obiectiv... În momentele cele mai dureroase arta ne este alinare nu blestem. E acolo pentru noi și lângă noi. Ne vrea binele, ne stă alături și ne așteaptă cuminte ori de câte ori o părăsim. Când suntem fericiți, dacă nu suntem euforici, cel mai probabil înclinațiile artistice stau ascunse într-un ungher al minții și așteaptă cuminți hazardul. Nu-l provoacă, nu le-ncântă dar îl alină. Îl alină cu talent, cu un strop de bucurie care nu te face nebun, cu o picătură de geniu, cu o sclipire de fericire amestecată cu pasiune. Până e gata pictată o pânză, până termini sesiunea foto, până compui o melodie să-ți placă sau până scrii ceva, uiți complet de durere; trăiești în alt univers care nu știe altceva decât să reconcentreze durerea în pasiune. E scurt acest univers. Se termină repede, ușor, iar flacăra pasiunii își începe somnul rațiunii până la un nou hazard. Când ai terminat lucrarea, oridecare ar fi ea, durerea reîncepe. De data asta e mai domoală, mai mocnită, tu ești un om mai bun, mai iertător, mai blând. Te-ai remodelat. Orice talent e divin, orice frumusețe care se naște din mâinile, sufletul, mintea, vocea ta, sunt cadourile divinității pentru tine. Ai primit un vârf de ac din totul acela imens și te alină. Alină veninul.
Veninul are alte origini, altă rădăcină și ce naște el se numește durere. Poate și el să locuiască în noi. Poate și el să zacă și să aștepte momentul oportun, dar și când îl scoți, nu mai ești tu. Când începi să fii plin de venin, când dă pe afară nu mai ești tu. Nu mai poți găsi arta, pasiunea, iubirea și fericirea. Ești un om pierdut, trist și îndurerat și dacă furia te domină, nu vei putea vedea dincolo de ea. Vei muri. Poate nu fizic dar cu siguranță spiritual vei fi un om mort.
Să ne trezim zic. Să ne luăm vălul veninului de pe ochi, să deschidem mintea spre arta care nu omoară oameni, spre fericirea dinlăuntrul nostru, să uităm de venin și să spălăm cu iubire și ultimul strop din noi!
Despre "Viața lui Clown".
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce vrei să zici?