Mi-ai consumat fericirea în ultimul hal!
Vreau să te urăsc, să dispari, să mă lași.
ai plecat si acum te învârți pe un val
fericit.
fericit nu erai, nici nu ești.
vreau să suferi,
să simți cum eu scriu povești
despre tine,
despre ce puteai fi cu mine,
despre noi,
despre ce puteam însemna amândoi.
ești nebun!
Nu știi nici ce fac nici ce spun.
aștept cu greu să te văd,
să râd frumos când apari
aștept să te văd cum iarăși dispari
că nu poți privi ce nu ai, și te doare,
vrei totul fără efort și ardoare.
nu poți!
nici eu n-am putut să te uit.
te urăsc pentru asta,
nu chiar atât de mult...
viața asta trebuie să fie o scară,
trebuie ca unul din noi să coboare.
spre altul.
asa și va fi:
tu după mine încet vei veni.
eu, o să aștept gândind că-i târziu,
dar tu, o gură de aer albastru,
mă scoți din rău, din pustiu.
mă vei duce-n 'napoi în dezastru!
o să mă scoli din durere, ca eu,
dupa ce imi revin, să mor iar.
să sufăr durere, iubire-n zadar.
te urăsc!
nu vreau să te văd, să te-aud!
te urăsc, tu n-auzi?
du-te și dispari pe o placă,
inneacă-te-n propria viață de trist!
eu mă topesc în blatul de scris,
dar exist.
mori!
să moară și eu câte-un pic,
să știu că nu vii,
să visez un nimic,
să te caut în Rai,
sa fii dus în Infern,
să mori
și eu să etern!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce vrei să zici?