Temperamentali

- Dar tu ce vrei de la viață? - Păi ce să vreau? Am destule, cred... - Ai multe. Ai primit tot ce se putea primi mai bun, din câte văd! - Da, e greu! - Cum să fie greu? Tu ce mai vrei? - Nu, nu mai vreau nimic. Am primit deja mai mult decât mi-am dorit. Nu înțelege greșit, nu am primit decât lucruri bune. Divinitatea îmi dă tot timpul mai mult decât merit. - Atunci mulțumește-i, bucură-te și fii veselă. - Fericirea și iubirea sunt sentimente pe care atunci când le simt le recunosc. - Dar cine a pomenit ceva de iubire sau fericire?! Te-am rugat să fii veselă! - Ce înseamnă să fiu veselă? Eu pot fi veselă doar dacă fericirea mă determină să fiu așa! - Eu am evitat mereu aceste două expresii: fericire și iubire. Nu înțeleg de ce le aduci în discuție...? - Foarte rău! De ce să eviți cele mai importante sentimente și implicit subiecte din viața oricărui om? - (fâstâcit) Dar ce legătură are asta cu discuția noastră? - Păi are! Ție nu-ți pasă de fericirea mea? Nu-ți pasă dacă eu

Vin ploi reci și cu bură care ne îngheață sufletele și ne deschid mințile. Ne lasă durerile să se vadă și fețele triste să se audă. Ploile astea ne spală veselia și zâmbetele tâmpe, de multe ori false... O ploaie din asta ne spală și nouă fețele de măștile de vară, cu bronz de magazin, cu grimase de moment și cu nedureri. E un fel de frig care ne zgribulește sufletele și ne adună sub aceeași pilotă pe amandoi; ne înghesuie și culmea, ne încălzește mai bine și mai tare ca vara. Sunt ploile unei iubiri amorțite de soare, de praf și de problemele calde. Ploi de bun venit vieții și cititului. Avem vreme de cafea și de trabuc doar 5 minute, dar ne rămâne mai mult timp pentru noi, pentru un sărut care ne înmoaie spiritul ca pe o caramea cu interior lichid. Da, e toamnă. O toamnă rece și caldă. O toamnă ca toate toamnele, cu bogăție și sărăcie, cu vinuri și rachiuri care ne amețesc și ne duc pe brațe până în gerul iernii - sora ei de gheață, care în ultimii ani s-a deprimat, și mai mult a

Stai ca o stafie în fața lui și te întrebi dacă te mai vrea. Unde or fi zburat toate visele și planurile voastre de oameni goi în lume? De ce nu te mai vede? Unele întrebări nu au răspuns pentru că nu-l merită. Unele răspunsuri vin de la sine, când durerea din piept scade și rămâne golul acela... Ce ne facem unii fără alții? Nimic! Ne facem nimic și devenim nimeni. Eu mă țin lângă mine pentru asta și te-aș ține și pe tine, numai să mă lași. Urăște-mă tare, cât de tare poți și nu uita că te iubesc. Și mai mult decât te iubesc. Ești al meu. Și mai mult decât al meu ești doar al meu. Posesivitatea nu are legătură cu răutatea dar are cu încăpățânarea. Cu încăpățânarea de a te avea are legătură nesiguranța și durerea singurătății. Da, o cunosc și nu are legătură cu iubirea. Dacă nu exista iubire eram tot singuri, fiecare dintre noi.