Temperamentali

Ni se întâmplă iarăși tot felul de nebunii ne-bune. N-am dispărut și nici nu dispărem din peisaj. Luăm doar pauze lungi și necesare realității mai puțin virtuale și mai mult dureroase. Mi-e dor de timpurile în care aveam multă vreme să mă bucur de tot și de toate dar am prins acum răgaz și nu las necazul să îmi ia mica bucurie de a saluta posibilitățile de a povesti ultimele evenimente legate de câine. Am fost plecați de acasă o vreme. Am avut diverse activități legate atât de serviciu cât și personale, importante și mai departe de casă. Astfel, n-am putut să îl avem pe Marsi cu noi, pentru că am dormit pe la prieteni și rude dragi, pe care chiar nu am vrut să le aglomerăm și cu un cuț măricel în apartament. L-am dus la pensiune și dragul de el a rezistat eroic dar a fost cam traumatizat. Când am ajuns acolo a fost scos din padoc și lăsat liber. În loc să sară pe noi de bucurie, făcea cum făceau vițeii bunicilor când îi scoteau prima dată în viața lor de viței din grajd, strechi