Temperamentali

În ultima vreme îmi petrec timpul aparent plictisitor; numai pe acasă cu A., cu câinele (care e mai puțin în schemă) și descopăr chestii. Înainte de A. aceste chestii mi se păreau atât boring cât și frustrante (probabil pentru că nu le aveam și subconștientul meu nu voia să accepte asta)... Anyway, stând eu cu A. lipită de mine, am descoperit niște minunății: ce frumos e să stai într-o singură poziție (te miri cum te prinde, sau cum O prinde... somnul), ca yoghinii (cu orele) și să treci peste faza de amorțeală sau durere și să experimentezi respirația în tandem. Cea mai dulce respirație e cea conștientă, împreună cu una de "boț de humă", mai rapidă și mai caldă; o burtică mică mică, moale și pufoasă lipită de a ta și legată încă de tine cu un cordon spiritual mai puternic decât cel ombilical; și apoi, cum se conturează așa o fățucă angelică, liniștită și în siguranță sub brațul tău; căldura puțin umedă a respirației de bebeluș, cu miros de calea lactee, care vine spre t