Temperamentali

  Vreau să fug puțin pe lună  Să ma laud cu ei doi.  Sunt calea lactee poate,  Sau chiar stelele polare.  Sunt lumina de la soare Sau arhangheli pe pământ.  Cert e că iubirea are limite Când ei nu sunt. Acum s-a deschis oblonul,  Soarele a răsărit,  Ei sunt infinitul, zorii, Căldură de asfințit. Nu există supărare, Nu mai am nemulțumiri,  Dacă râd și cântă tare Viața mea e înfloriri. Cui nu-i place și nu vrea Să accepte că și cât Ii iubesc pe prichindei, Are creierul de lut, Inima de paie, slabă Și nu merit-auzit! Nu-s ai mei, ai lor nici vorbă, Nu pentru păreri i-avem Ci pentru inveselire, Pentru Raiul pe pământ, Pentru singura iubire Ce razbește și-n mormânt.

Nu mai miroși a ouă clocite, of!  Ai crescut și porți pantofi.  Îți miroase păru-a soare,  A lumină și-a culoare,  A spice de grâu uscate Și a pâinici mici și coapte.  Suferi după noi la gradi,  Vrei să cureți niște rodii,  Știi s-alegi ce stil să porți  Ce iubești, ce nu suporți.  Preferințele-s reale,  Vrei cizme și nu sandale,  Vrei un pluș sa dormi cu el Și să fie șoricel!  Vrei bomboane și brioșe  Și să spargi ouă în poșe.  Îți protejezi frățiorul,  Îl alinți și îi duci dorul.  Știi când vrea ceva deja  Și ii faci pe plac îndată,  Așa minune ești fată!  Pentru mine tu ești oau.  Sensul vieții mele ești.  O prințesă din povești,  O păpușă fermecată  Ce zâmbește flori îndată.  Sufletul meu minunat,  Inima mea de cobalt,  Soarele de dimineață,  Stropi de rouă cruzi pe față,  Tu îmi dai sensului viață!

Uneori în mărinimia mea prostească aveam impresia că dețin adevărul absolut. Că dacă decid pentru mine, dacă "scap" de ce îmi impun alții și aleg liber, îmi va fi bine, cel puțin bine. Și de cele mai multe ori așa și este. Dar iată că am descoperit că oameni apropiați, din jurul meu, pe care ii vedeam prin vitraliul propriilor traume, nu îmi erau dușmani, nu mă contraziceau sau îmi indicau să fac alegerile greșite, ci doar încercau din răsputeri să mă ajute să aleg ce e mai bun pentru mine și pentru viitorul meu. Nici ei (cei dragi) nu dețin/eau adevărul absolut dar aveau și au, mai multă experiență, au trăit lucruri nasoale pe care le puteau prevedea în viitorul meu și își doreau cu ardoare să nu le trăiesc. Nu am ascultat nimic, nu am lăsat pe nimeni să aleagă sau să decidă în locul meu, încă fac asta și așa am crezut multă vreme că voi descoperi adevărata bucurie a vieții, prin independența fizica, materiala și mai ales mentală. Problema este că avându-le pe toate în coșul

Hristos a înviat! Scriu rar, deși în capul meu "scriu" încontinuu dar nu reușesc să mă organizez suficient de bine ca să pun "pe foaie" ce gândesc mereu. De data asta am fost "forțată de împrejurări". Stăteam aseară cu Anisia, ne pusesem la somn și după un șir de povești clasice pe întuneric, mă roagă să îi spun povestea cu Scufița Roz, că de asta Roșie s-a cam săturat (i-o spusesem de trei ori la rând în diverse variante, că așa a vrut). Buun, am inventat-o rapid și din mers, dar surpriză: "îîncă odată maaami! Vreau numai pe asta că îmi place muuult!". Ah, mi-am amintit-o dar nu 100% la fel și după ce a adormit am decis să o scriu repede pentru că mâine seară nu voi mai ști ce am "creat" pe moment atunci. Vă las povestea mai jos. Citiți și apoi sunteți invitați și voi la petrecerea în pijama dacă aduceți o sticlă de ceva (sirop sau socată, apă plată sau limonadă) iar vinul pentru mami mai târziu :P. Scufița Roz A fost odată o fetiță fr

Mare bucurie mare după nunta noastră din 15 octombrie 2016.  Așa ca în povești, la o lună după nuntă am avut 2 liniuțe pe test și guess what, atunci nu exista covid, eram însărcinată. M-am speriat, deși îmi doream copii, apoi am plâns de frică, ulterior am început să mă bucur și după ce toată lumea a aflat, după ce deja mă simțeam specială și așa și eram tratată, brusc și fără motiv (aparent), după revelion, mă ia o tristețe și o suferință pe care nu mai știam cum să le ascund pentru că nici eu nu le cunoșteam cauza. Nerăbdători din cale afară, fiind săptămâna 12, mergem cu gândul că poate vom afla dacă e băiețel sau fetiță. Emoții peste emoții. Din păcate am aflat foarte senin și fără rețineri că inimioara aceea puternică și gălăgioasă pe care o auzisem cu o lună în urmă, s-a oprit. A căzut cerul pe mine și nu știam încotro s-o apuc. Nu mă gândisem niciodată la ce înseamnă un avort (nici voluntar dar altfel nici atât), îmi era frică de termenul acesta și iată am dat nas în nas cu el c

Așa vremuri trăim că mie mi se pare că cel mai dificil a devenit să fim simpli. Atâtea produse alimentare (nealimentare de fapt), atâtea cosmetice, atâtea produse de curățenie, atâtea resorturi, tot felul de mașini, de grădinițe, de îmbrăcăminte și materiale textile, mii de culori și de texturi în toate domeniile, sute de idei de design și n'șpe feluri de gadgeturi care de care mai moderne și de lux. Cum să trăim simplu? Am realizat că luxul în zilele noastre în asta constă. Să ai bani mulți (nu neapărat dar aici e și mai provocator) și să trăiești simplu. Să nu devii sclavul propriilor bunuri (multe haine de spălat, călcat, aranjat, mașini de întreținut, electrocasnice de depozitat, mâncare de aruncat etc). E o provocare dar e vorba doar de organizare și de educație.  Poți face asta cheltuind puțin timp în plus pe stabilirea priorităților și câștigând, timp, bani și energie pentru ce contează cu adevărat: familia, natura și sănătatea (atât mentală cât și fizică). Se dă o listă, un