Vreau să fug puțin pe lună
Să ma laud cu ei doi.
Sunt calea lactee poate,
Sau chiar stelele polare.
Sunt lumina de la soare
Sau arhangheli pe pământ.
Cert e că iubirea are limite
Când ei nu sunt.
Acum s-a deschis oblonul,
Soarele a răsărit,
Ei sunt infinitul, zorii,
Căldură de asfințit.
Nu există supărare,
Nu mai am nemulțumiri,
Dacă râd și cântă tare
Viața mea e înfloriri.
Cui nu-i place și nu vrea
Să accepte că și cât
Ii iubesc pe prichindei,
Are creierul de lut,
Inima de paie, slabă
Și nu merit-auzit!
Nu-s ai mei, ai lor nici vorbă,
Nu pentru păreri i-avem
Ci pentru inveselire,
Pentru Raiul pe pământ,
Pentru singura iubire
Ce razbește și-n mormânt.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce vrei să zici?