Vreau să fug puțin pe lună Să ma laud cu ei doi. Sunt calea lactee poate, Sau chiar stelele polare. Sunt lumina de la soare Sau arhangheli pe pământ. Cert e că iubirea are limite Când ei nu sunt. Acum s-a deschis oblonul, Soarele a răsărit, Ei sunt infinitul, zorii, Căldură de asfințit. Nu există supărare, Nu mai am nemulțumiri, Dacă râd și cântă tare Viața mea e înfloriri. Cui nu-i place și nu vrea Să accepte că și cât Ii iubesc pe prichindei, Are creierul de lut, Inima de paie, slabă Și nu merit-auzit! Nu-s ai mei, ai lor nici vorbă, Nu pentru păreri i-avem Ci pentru inveselire, Pentru Raiul pe pământ, Pentru singura iubire Ce razbește și-n mormânt.
„Prefer să mor de pasiune decât de plictiseală.” — Pablo Picasso