Au venit vremuri grele, geruri care ne paralizează sufletele, mințile și ne lasă dezghețate doar limbile. Știm că limba fără minte și suflet e proastă, și de la ger uităm... Ajungem în dureri, să ne târâm sufletele degerate din cauza ei în mocirla de după ger. Murdari! Murdăria din interior nu iese doar cu vorba bună și falsă. Îi trebuie lumină, căldură naturală și dragoste de foc. Si dacă nu-i? Unde mergem? Spre neant, spre nicăieri și ajungem la moarte. Ce moarte fără de folos!
„Prefer să mor de pasiune decât de plictiseală.” — Pablo Picasso