Scufița Roz

Hristos a înviat!

Scriu rar, deși în capul meu "scriu" încontinuu dar nu reușesc să mă organizez suficient de bine ca să pun "pe foaie" ce gândesc mereu.

De data asta am fost "forțată de împrejurări".

Stăteam aseară cu Anisia, ne pusesem la somn și după un șir de povești clasice pe întuneric, mă roagă să îi spun povestea cu Scufița Roz, că de asta Roșie s-a cam săturat (i-o spusesem de trei ori la rând în diverse variante, că așa a vrut). Buun, am inventat-o rapid și din mers, dar surpriză: "îîncă odată maaami! Vreau numai pe asta că îmi place muuult!". Ah, mi-am amintit-o dar nu 100% la fel și după ce a adormit am decis să o scriu repede pentru că mâine seară nu voi mai ști ce am "creat" pe moment atunci.

Vă las povestea mai jos. Citiți și apoi sunteți invitați și voi la petrecerea în pijama dacă aduceți o sticlă de ceva (sirop sau socată, apă plată sau limonadă) iar vinul pentru mami mai târziu :P.

Scufița Roz

A fost odată o fetiță frumoasă care era foarte iubită de bunicuța ei. Așa că bunica, într-o zi, i-a dăruit o scufiță roz. Îi stătea atât de bine încât de atunci toată lumea o numea Scufița Roz. Într-o zi de dimineață mama Scufiței Roz îi spuse că bunicuța gătește bunătăți și mai are nevoie de unele ingrediente, așa că dacă vrea poate ea să i le ducă într-un coșuleț. Zis și făcut. Scufița Roz luă coșulețul și porni la drum pe cărarea din poiana de lângă pădure. În drumul său se întâlni cu gnuul cel rău, dar ea nu știa cine este.

- Bună ziua Scufița Roz! Unde ai pornit așa grăbită?

- Te cunosc cumva? Îl întreabă fără să se oprească Scufița Roz.

- Gnuul ramase uimit și mut.

- Nu te cunosc deci nu vorbesc cu tine pentru că eu nu intru în vorbă cu străinii și nici nu merg cu ei. La revedere!

- Gnuul umilit și nervos plecă imediat în treaba lui și decise că fetițele frumoase cu haine roz nu îi plac deloc, sunt rele la gust și iuți la vorbă și nu va mai încerca să le mănânce niciodată.

Între timp Scufița Roz ajunse la ușa încuiată a bunicuței. Bătu politicos la ușă și bunica îi răspunse:

- Cine e?

- Sunt eu, scufița Roz, nepoata ta mai micuță. M-a trimis mami cu ingrediente pentru bunătăți.

- Poftim drăguța mea, intră numaidecât!

Scufița intră în casă și simțind mirosul delicios o întrebă pe bunicuța ce pregătește. Aceasta ii spuse că face gogoșele și clătite cu dulceață de cireșe amare, cu nuci și fructe de pădure. Atunci scufița îi spuse că și ea a adus un borcan cu ciocolată și unul cu miere și că ar vrea sa doarmă la ea astă seară ca să se bucure de bunătăți și să o ajute să le prepare.

 Atunci bunica ii spuse:

- Scufița Roz nu vrei să o chemi și pe verișoara ta mai mare Scufița Roșie la petrecerea noastră în pijama?

- Desigur bunicuțo! Ce idee bună, mai ales că încă e lumină afară. Bine că am telefonul la mine!

- Alo, Scufița Roșie, ți-am pregătit o surpriză cu bunicuța. Ce zici? Poți să vii până la ea?

- Desigur, spuse Scufița Roșie. O să ajung imediat. Acum știu regula: nu mă abat de la drum și nu vorbesc cu străinii!

Așadar, în jumătate de oră erau toate trei în bucătărie pregătind gogoșele și clătite cu ciocolată, nuci și fructe de pădure, cu dulceață de cireșe amare, cu alune și miere și alte combinații delicioase.

Apoi, fiecare cu farfurioara ei plină au stat o oră întreagă și s-au uitat la desene animate.

Acum nu mai știm dacă au trăit fericite până la adânci bătrâneți, dacă nu s-au îngrășat sau dacă au alergat a doua zi după fluturi ca să consume energia de la dulciuri, dar în seara aceea au fost taaare fericite!

Sfârșit.