Treceți la conținutul principal

REGULI!

Aici vreau să trăiţi cu mine!
Aici nu avem politică, nu avem crize financiare, nu există nemulţumiri referitoare la servicii, la colegi şi nu avem lipsuri.
Vă rog să vă supuneţi regulilor!
Vă rog să visaţi, să cântaţi, să vă bucuraţi şi să râdeţi!
Tot aici vă las să fiţi nervoşi, unsuroşi, crizaţi şi să plângeţi, dar doar până vă descărcaţi.
Vă rog să încheiaţi criza şi să continuaţi să vă bucuraţi de viaţă! Tu, pentru că eşti sănătoasă, tu pentru că ai iubită, tu pentru că eşti liber să călătoreşti, tu pentru că ai copilaş, tu pentru că mănânci desert, tu pentru că mergi la sală şi arăţi bine, tu pentru că eşti pufoasă şi iubită, tu pentru că azi mergi la grătar, noi pentru că vine weekendul, eu pentru că trăiesc!

Dragă TU! Da tu! Te rog să nu te mai plângi că n-ai somn noaptea. Bucură-te că e cald, că sunt stele, că ai internet, o carte şi că e vară! Fără fiţe că el sforăie, te rog! Bucură-te pentru el, uite ce bine doarme!

Şi tu? Ce e cu liniile alea pe frunte? Nu ştii cum să rezolvi problema? Dar asta te provoacă să îţi depăşeşti limitele, te pune în mişcare. Bucură-te că ai pe cine să întrebi sau unde să cauţi soluţii, dar mai ales că ai primit provocarea asta!

Ce o fi cu lumea asta? E atât de ocupată. Las că vă trag eu de mânecă! Prindem noi o cafea sau o limonadă împreună! Te scot eu din agitaţia asta! Vrei îngheţată? Vrei un măr? Nu? Vrei să-ţi spun un  banc?

Hai nu mai ignora tot ce e bun din jurul tău, hai nu te mai plânge! Bucură-te că azi eşti viu, că azi e soare, că azi ai mâncat, că azi e senin, că singurătatea nu există, că ştii să citeşti...

Ah! Să nu uit: vă rog neapărat să fiţi nebuni, să fiţi ciudaţi, vă rog să vă manifesaţi ca tâmpiţii dacă vă place! Vă rog să uitaţi ce vârste aveţi, vă rog fiţi şi voi ca mine din când în când: temperamentali!

- Aaaancaaa!
- Da!
- Lasă prostiile şi hai să ne facem bagajeleee!
- Ce bagaje? Pentru ce?
- Pentru weekend!
- Unde mergem?
- Random!
-Aaaaaaa! Viiinnn!
- Ia-i şi pe ei!
- Bineeee!

Deci, vii şi tu cu noi şi cu Mars random?!






Comentarii

Trimiteți un comentariu

Ce vrei să zici?

Postări populare de pe acest blog

Logodna noastră

Nu știu dacă am apucat a spune cum m-a cerut pe mine omul acesta de nevastă s-o ție pe viață... Eu nu m-am așteptat pentru că am avut mereu așa o tendință de a nu-mi plăcea ideea asta de lucruri comune, repetitive, care li se întâmplă tuturor, deci și cererea asta în căsătorie mi se părea un clișeu. N-a fost. N-a fost, pentru că el, neîntreg cum e, nu a pomenit vreodată despre intenția asta a lui. Și ca să o iau mai de la un capăt, de vreo două săptămâni tot aflam accidental că mă minte. Îl întrebam ce a mai făcut ieri și îmi spunea că a stat în casă, că e liber de la serviciu, si la scurt timp după discuția noastră mă întâlneam cu un prieten sau o cunștință și-mi spunea că mai devreme s-a întâlnit cu el la mall sau pe centru sau mai știu eu pe unde în trafic. Chiar am îndrăznit, după vreo 3 întâmplări din astea, să îi spun unei prietene ce simt eu și cum cred că și-a găsit pe vreo pisi din asta sexy și frumoasă și că e laș și nu e în stare să îmi spună. Asta, în loc să-mi f
Trimiteți un comentariu
Citește mai mult »

Jocuri tragice de copil inconștient

Uneori din păcate, alteori din fericire, am dovedit a fi foarte orgolioasă încă din copilărie. Repet des chestia asta, și de aceea spun din păcate:  orgoliul e frate de sânge cu prostia și trebuie ținut în frâu sau chiar încuiat într-un cufăr cu 7 lacăte pentru totdeauna. Aveam vre-o 9 ani, eram în vacanța de vară și ne jucam prin jurul casei, mai exact "la drum" cu toți vecinii și nepoții veniți pe la vecini. Era fain, că ne adunam destui cât să jucăm fotbal, ascunselea, rațele și vânătorii, magazinul, șotron (indiferent dacă eram băieți sau fete) etc. De departe cel mai nebun, năstrușnic (nici nu știu cum să-i zic), era Alin "Troschi" (Troschi e porecla lu' taică-su - alt nebun), care era și cel mai apropiat prieten de joacă al nostru (al meu și-al lui frate-miu), fiind vecini. Avea așa un stil de Ion Creangă contemporan, intuia reacțiile celorlalți copii și ne manipula cu chestia asta. Așa că vine el la mine și-mi zice:  - N-ai curaj să sari de pe ga
Trimiteți un comentariu
Citește mai mult »

Retrospectivă, ce pompos!

2014 - Vama. Cu viitorul soț super-entuziast Când am împlinit 12 ani şi am decis că eu plec de acasă (cu acordul părinţilor, la treij' de kilometri mai încolo) credeam că e punctul culminant al vieţii mele. Apoi, când am dat Capacitatea am realizat că mă înşelasem cu doi ani înainte (mai ales că acu' aveam şi buletin). Am intrat la liceu, şi fiind acelaşi în care am făcut şi doi ani de generală "le ştiam pe toate bineînţeles", nimic prea nou şi prea interesant aici. Într-a doişpea am realizat că punctul culminant al vieţii mele va fi BAC-ul. Mai ales dacă îl şi luam. Am ajuns la facultate şi am murit de râs când am auzit că tre' să învăţ pe de rost un manual mai gros decât Basmele lui Ispirescu. Am picat 3 examene din prima şi am înţeles că cea mai mare realizare a vieţii mele este să îmi iau restanţele, să termin facultatea şi să nu ajung vânzătoare la Bacău sau citez "ajutor de cioban" la Berzunţi. In anul 2 m-am îndrăgostit şi am zis:
Trimiteți un comentariu
Citește mai mult »