Povești care nu se spun

Tot timpul aud pe la țară când merg, sau auzeam când am crescut acolo, că nu e bine să stai pe colț la masă, că nu e bine să cânte "cucuveaua" lângă casa ta, că nu e bine să te uiți noaptea în oglindă dar mai ales să nu cumva să mergi noaptea în cimitir, Doamne ferește pe toată lumea, să calci cu stângul, nu e bine să ai negru din senin pe mâini, nu e bine să dai bani de lunea, poate e bine să-l/să te calce pe picior în biserică la cununie, să nu te uiți înapoi după ce pleci la nuntă (mai bine să pleci de nebun fără lucrurile necesare), că trebuie, dar trebuie neapărat să ți se arunce cu semințe în cap la nuntă și e imperios necesar să pui bani în buzunar la mort... Mă rog, încetez cu înșiruitul, că știu atât de multe din astea că ar trebui să le iau pe categorii și să fac un dicționar explicativ al superstițiilor și tradițiilor din România. Și pe zone! Aceste chestiuni, ca și altele, nu sunt altceva decât niște întâmplări de la un moment dat ale cuiva (român firește), care a trebuit neaparat să găsească un nod în papură, o vină sau un motiv separat de propria persoană, pentru ceva ce i s-a întâmplat. 

Spre exemplu, nea Gheorghe din 1900 toamna, venea obosit noaptea de la coasă, iar în fața lui a apărut ceva care sclipea. De la sperietură, a căzut cu căruța în șanț, dar cu ajutorul Domnului nu a murit. Așa a ajuns să le spună tuturor că noaptea pe drum, mai ales în zona respectivă, există toate șansele să iasă strigoiul cu foc și să te arunce în șanț. Treptat, după o vreme, s-a întâmplat din nou un accident acolo, apoi altul, mai tragic, și tot așa până când tot satul știa că acolo e stăpân un strigoi. Tocmai de aceea au făcut acolo o troiță și au adus preotul satului s-o sfințească. Ce să vezi? A dispărut strigoiul! 

Povestea reală e mult mai simplă: un animal sălbatic (poate vulpe sau poate chiar lup), apărea noaptea prin zonă să caute de mâncare. Nea Gheorghe, puțin pilit de la răchia care făcea coasa să meargă ca unsă, trecând pe acolo, vede ochii sclipitori ai bietului animal, se sperie și zboară în șanț cu căruță cu tot. Restul poveștii e la fel: află satul de la el (mândrul de el) că strigoiu' apare la miezul nopții și omoară oameni. Autosugestia fiecărui consătean face victime încet încet, mai ales când biata vulpe (să zicem) mai apărea să caute o găină sau măcar un porumbel aviar. Până când s-au apucat de construit troița, au tăiat boscheții și când săraca vulpiță și-a ales alt loc din sat pe unde să vină din pădure. Câte sate nu s-or fi împăienjenit de troițe așa, ehee! 

Problema nu sunt troițele, nu sunt usturoaiele cu care se ung casele de Sf. Andrei, nu sunt moțurile copiilor tăiate și puse prin pungi, ci nervii noștri. Noi ăștia raționalii, care avem de lucrat prin firme, de făcut studii, de trăit în corporații, de organizat evenimente, de făcut cariere, și toate astea în paralel cu rate pe la bănci, cu case de întreținut, cu crescut copii în creșe, cu mașini pe chituci și cu prea puțin timp liber. Trebuie ("da' trebuie") să mai ținem cont și de toate cele inventate de Nea Gheorghe și de Tanti Mărioara acu' o sută de ani. Că dacă nu, e de nașpa. E foarte de nașpa. Gândiți-vă, ce va spune mamaie sau tataie când ne vede cu bluza pe dos? Nu credeți voi că în ziua aia va ploua? Nu se va supăra mama că nu dăm cu pâine și sare deși cucuveaua cântă-n parcare de răsună cartieru'? Nu credeți că bunica săraca nu va putea să se odihnească în pace știind că nu-i mai pune nimeni bani în buzunar la groapă ca să plătească vămile pe lumea ailaltă? Nu credeți voi că viața va deveni fadă dacă nu ne mai punem o dorință de fiecare dată când mâncăm ceva ce n-am mai mâncat în anul ăla? 

Sunt toate, absolut toate bazate pe subconștient. Ce îi spui subconștientului că e real, aia crede. Mai ales dacă îi creezi și dovezi. Fie ele și fictive! Și vă rog, dar vă rooog, nu le mai împrumutați și pe ale altor nații, că avem noi cu duiumu'!

Pe mine m-au găsit mereu agitatorii credincioși în superstiții, m-au țintuit în loc până am părut convinsă de adevăr și apoi m-au agasat constant până am respectat (măcar de dragul lor) superstiția. Nu faceți asta! Credeți în voi, analizați logic fiecare tradițoșenie din asta (unele pot avea logică totuși*) și dați-le uitării. Ajutați-i și pe cei mai creduli să înțeleagă și astfel să avem o viață mai ușoară, mai bună, mai liniștită (cât se poate printre ecrane de tot felul) și mai fără superstiții în secolul XXI. 

Pretty please!

*Logica unor superstiții: dacă bunica spune că nu e bine să stai pe scaun într-un singur picior (al scaunului), trebuie să o crezi pe cuvânt, că altfel tot îți spargi capu-ntr-o zi; dacă-ți taie o mâță calea (fie ea și albă), ai grijă cum frânezi și la ce vine din spate, că s-ar putea s-o pățești tu rău și să scape mâța; dacă noaptea pe beznă vezi un călugăr la ocazie, nu-l lua, pe bune! Poate nu e Scaraoschi, dar și dacă ar fi, sunt mai puține șanse să aibă o armă sau să fie hoț decât un om deghizat...(asta pe propria piele v-o spun)!