Frumuseţe

 Aş desena nişte cuvinte plăcute pentru noi, dar neavând pensulă, acuarele şi pânză, m-am apucat de scris şi azi. Mă mir că încă mai am culori în minte să-ţi pot desena ce simt. Sunt tot felul de sentimente care cam dorm. E dogoreala asta mare, canicula asta care mă topeşte şi îmi adoarme sentimentele. Dar să nu-ţi faci griji, că nu am nimic mai mult pentru altcineva! Eşti singur în maţele mele. Numai tu le înnozi, doar tu mi le faci să se strângă ca de la lămâie când te văd după o vreme. Chiar şi aşa, uneori e mult prea mult înlăuntrul meu. Aşa că să vezi ce fac: îmi adorm sentimentele. Le droghez cu căldură şi le pun la somn. Atunci sunt şi eu într-o lâncezeală continuă, plină de somnolenţă, de aroganţa inconştienţei temporare. Ce face inima mea în tot timpul ăsta? Ce să facă? De stat nu stă, dar nici nu munceşte mult, mai degrabă se relaxează.

Cât mie-mi doarme inclusiv raţiunea, tu mă iubeşti. Cu nervi, cu texte, cu fumuri, cu creier de greier cu mutre de doamnă, cu gânduri de toamnă, tu mă iubeşti. Şi eu ce să fac? Mă răsfăţ! Îmi vrei binele şi ştiu. De aceea te răsfăţ şi eu cu mine însămi: îţi fac creierul mai creţ, îţi ascut mintea mai bine, îţi omor din raţiune şi uneori te posed. Toate sunt de rău bănuiesc, dar tu ai devenit dependent de mine şi eu profitoare. Aşa trăim noi. De aceea nu ne înţelege nimeni, de aceea fugim doar amândoi, de aceea nu putem altfel.

Durerile altora ne privesc doar când nu se referă la noi. Alţii, adică voi, sunteţi mediul nostru. Alţii în afară de noi sunteţi voi toţi şi noi vrem să vă salvăm de la orice! Întrebaţi-l pe Mars! El e o altă bucată importantă a existenţei noastre. El, Luşa, Lizuca, Yeti, Pluto şi Bob. Chiar şi Bob, de acolo de unde e el acum... Ne-au cam făcut cine suntem noi astăzi: mai buni, mai blânzi, mai veseli!

Te iubim!