Nimic nu e prea scump sau prea ieftin dacă ție îți place. Am tot dat în ultima vreme peste oameni care nu mai au valori reale, sau ale căror valori se limitează la o etichetă. Cel mai important lucru pentru tine ar trebui sa fie ceva ce-ți place mult, ce simți că îți completează personalitatea, că te ajută să devii și mai tu și nu ceva ce ai auzit de la altcineva că e fain, că e bun, că e de firmă, că e original, că e la modă! Ce s-o fi întâmplat cu valorile noastre nu știu...
Cert este că gusturile multora dintre noi depind și de ceilalți din jur, deoarece ne doare să ne vadă cineva cu noua achiziție (fie haină, geantă, ochelari, mașină, casă, ruj sau ceas) și să nu o aprecieze sau "mai rău" să auzim: "e drăguț dar nu e ceva ce eu aș purta ori pe gustul meu...". Foarte greșit! De ce să mă supere pe mine faptul că gusturile mele sunt speciale, alese, diferite sau ieșite din comun? La cât de aglomerată e lumea asta cu tot felul de idei și de modele, a avea gusturi diferite e chiar ceva special și mai ales pozitiv. De ce ai vrea ca dormitorul vostru să arate ca dormitorul prietenilor voștri sau ca tu și prietena ta să aveți pantofii la fel? Ce-i rău în a descoperi că nu mai găsești la nimeni casa plină cu bambuși? Sau că prietenele tale îți spun mereu: "băăă, îmi pare rău, dar nu am eu rochii să-ți placă ție?" Și ce dacă toți colegii de birou au ceasuri elegante și ție îți place unul electronic, de cauciuc? Și ce dacă e la modă să ai mașină cu mulți cai putere și metalizată iar tu încă mai visezi la un Golf II la care va trebui să-i dai mai întâi rugina jos?
Ar trebui să deschidem ochii și să realizăm că valorile noastre sunt foarte importante. Sunt de fapt gusturile noastre primite de la Divinitate și care cultivate, ne pot face viața mai plăcută. Dacă încă mai visezi la grădina de la țară, la umbra mărului, la zmeură culeasă de tine și la găsitul ouălelor în cuibare, de ce să mergi în Tenerife la 5 stele? Pentru că nu sună la fel de bine povestea despre concediu la cafea dimineața înainte să începeți munca în corporație? Are cea mai mică importanță? Câți dintre cei cu concedii prin Dubai, Caraibe, Canare, nu ar vrea să aibă o bunică la țară la care să meargă să prăjească mici pe jar? Nu știi! Nici eu nu știu... dar e posibil să am dreptate.
De câte ori ți-a plăcut mult o rochie sau o pereche de butoni și nesigur/ă fiind, ai cerut părerea unui prieten, iubitei, soțului și apoi ai renunțat la idee? Când ai ajuns acasă, ți-ar fi plăcut să fi cumpărat ce ai ales atunci... Siguranța de sine de fapt, ne aduce toată bucuria, ne păstrează gusturile și înclinațiile originale, ne ține în frâu latura îndurerată cu întrebarea " ce (au, fac, simt și trăiesc) ceilalți?".
Ia du-te tu și ia-ti o bere, ascunde-te cu ea pe-un deal la umbră! Ia mergi tu și cumpără-ți o înghețată din aia ieftină, ia sun-o tu pe mama și zi-i că în weekendul acesta mergi la țară și nu te mai duci în Grecia! Ia lasă-i o vreme pe ceilalți și analizează-te pe tine! Ce vezi, ce simți, ce vrei să faci? Știi? Dacă știi dă-i bătăi, ia şi fă! Dacă nu, ia-ți un pic de timp și gândește-te la tine, la sufletul tău, la adolescentul artist din tine. Ce vrea? Vată pe băț? Păi sună-l pe el și roagă-l să-ți cumpere. Vrei un lego de ziua ta? Ia lasă-i ei un bilețel pe frigider, poate de ziua ta, asta o să primești.
Ia să uităm noi de maturitate, de ce trebuie făcut! Ia să facem noi ce vrem! Sau tu ai 9 vieți? Pe asta o trăiești mai aiurea pentru că pe următoarea o vei face perfectă...?
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce vrei să zici?