Ziua mondială a Supermanului

Azi e ziua lui. Nu ştiu cum stăteam să cuget la o cafea şi mi-am amintit de toate zilele lui de naştere de când am început eu să ţin minte. Mama a impus o regulă foarte militărească, pe care nimeni nu are şi nu a avut voie să o încalce vreodată: nici o zi de naştere nu trece nesărbătorită! Bine, aici e de fapt un cod al familiei şi prietenilor: nici o zi de naştere, de nume, de prenume, de Paşti, de Florii, de Valentines, de Dragobete, de mărţişor, de şfinţişori, de Crăciun, de hram, de 1 iunie etcetera, nu are voie să treacă neobservată şi chiar nesărbătorită! Pe bune! A devenit aşa un obicei încât e supărare dacă cineva cumva uită sau ignoră sărbătoarea (oricare o fi ea).

Când aveam 6 ani, îmi amintesc o zi de naştere a lui tata foarte frumoasă pentru noi copiii. Aveam o salcie pletoasă în curte lângă casă, în care venea în fiecare primăvară un păsăroi gălăgios cu ciocul galben şi apoi îşi lua nevastă şi îşi construiau o familie până în toamnă, când plecau împreună în ţările calde. În ziua aia, mama ne-a pus să umflăm multe baloane colorate pe care le-am agăţat cu fundiţe roşii de pletele salciei. Ea, între timp, a făcut un tort foarte arătos cu frişcă şi cireşe uriaşe, şi pe masa de sub salcie (unde şi mâncam vara) a pus cadourile noastre pentru el. Apoi stăteam şi-l aşteptam pregătiţi cu focul să aprindem lumânările din tort şi să cântăm. Păsăroiul începea primul. Îi plăceau mult cireşele. 

Când a ajuns acasă a fost foarte încântat. Purta mereu cu el un diplomat cu clape şi tot timpul abia aşteptam să-l deschidă ca să vedem ce ne-a adus bun de la oraş. De data asta avea o pungă maare cu bomboane colorate cu aromă de fructe, dar eram prea entuziasmaţi de tort, aşa că am lăsat împărţitul bomboanelor pe culori pentru seara. Cred că atunci am reuşit să citesc pe faţa lui pentru prima dată cam ce văd acum de fiecare dată de ziua lui: o nostalgie amestecată cu bucurie şi cu teamă. Nu a reuşit niciodată să fie extrem de fericit de ziua lui, deoarece de fiecare dată se gândeşte că a îmbătrânit, că a trecut prea repede timpul şi că nu mai e tânăr. Atunci împlinea 36, era chiar foarte tânăr şi tot îl apăsa gândul bătrâneţii, acum împlineşte 58, tot foarte tânăr şi pe el îl stresează acelaşi subiect: bătrâneţea. 

Ce nu ştie el de fapt, e că nu a fost şi nu va fi niciodată bătrân. Caracterul lui, modul de gândire şi comportamentul nu s-au schimbat foarte mult de la aniversarea aceea până acum. Fizic e la fel, are în plus doar câteva linii de înţelepciune pe faţă. Doar mintea lui e speriată de bătrâneţe, dar în realitate e foarte tânăr, pe bune! Dacă faci skanderbeg cu el, te bate oricine ai fi tu, e super bun la rebus, tine minte agende intregi de telefon pe de rost, conturi bancare şi numere de maşini. Joacă fotbal cu băieţii de treij' de ani şi încă îi oboseşte pe ei primii. Doarme 3 ore pe noapte, are mai mult de 3 joburi (neoficiale bineînţeles) şi poate conduce maşina mai mult de 10 ore fără să obosească şi fără să se oprească.

El e Supermanul nostru. E Andrieşul Superman, iar noi suntem susţinătorii lui preferaţi (în frunte cu mama #wink). 

La mulţi ani tata! Nu îţi mai urez să rămâi la fel de tânăr, deştept, frumos şi bun până la adânci bătrâneţi pentru că ştiu că aşa va fi, doar semănăm!

De la Sf. Ioan - a i se vedea zâmbetul de da şi nu prea. Noi de asta ne şi amuzam aşa..