Paradoxul prieteniilor mele

Dacă m-aș transforma în gândurile mele, aș fi o himeră care își schimbă constant forma și dimensiunile. O fantasmagorie colorată, uneori posacă, adesea agitată și electrică. Poate n-ar avea existențe fizice, dar când le-ar lua, ar putea fi frumoase, strălucitoare și adesea ar deveni transparente sau invizibile. În unele zile ar fi scary, dar cel mai des ar fi o iubire personalizată cu gânduri optimiste, cu idei ieșite din comun, cu o viață fără griji și cu multe baloane colorate.

Mulți ar crede că eu sau gândurile astea care sunt eu de fapt, sunt copilărești, imature, fără cusur și fără rezultat. Dar rezultatul e păcat să-l calculăm matematic și să-l previzionăm, pentru că este finalul vieții și pe lângă faptul că e imposibil de calculat, e trist să facem asta. Eu nu asta vreau să fac.

Eu trăiesc momentele și momențelele de-a fir a păr. Mă străduiesc să planific măcar zilele care urmează dar nici alea nu sunt ok planificate. Sunt mai ok așa cum vin ele: azi plouă, mâine ninge, dar când dă soarele și lumina, știu că nu mai mimăm căldura, nici eu și nici himerele astea ale mele.

Gândurile împreună cu personalitatea asta paradoxală a mea strâng oameni colorați în jur. Au fost și vor fi mereu idealiști, matematicieni ai viitorului, informaticieni ai universului, fixiști, urâcioși ai prezentului, sensibilii planetei, teatrali ai vieții, plângăcioșii existenței, ironizatorii celor din jur, nemulțumiții lumii și alții. Cel mai important este că eu îi iubesc. Și îi iubesc pe toți așa cum sunt și mai mult decât atât, nu aș schimba nici un fir de păr la nici o persoană din asta. Da, sunt persoane cu personalități distincte, oameni deștepți, ciudați și fantastici.


Ei influențează personalitatea mea, ca ei arăt și eu, câte puțin din ei se regăsește în mine și cu restul de eu am ajuns să fiu cine scrie ce citești tu și ce recitesc eu acum.

E important să îi am pe toți cu mine, și nefiind posibil fizic integral, le-am adoptat câte o trăsătură, câte o culoare din asta, și mi le-am atribuit pe toate fără voia lor. Dar ei știu asta, cel puțin o parte și-au dat acordul tacit și sunt mulțumiți cu hoața de mine. Eu știu de ce: pentru că și ei fac la fel, mai mult sau mai puțin conștient și ei fură caracter de la mine. Și mă bucur!