Parisul e mohorât în perioada asta, dar e perfect pentru ei. Își găsesc repede o cameră la o casă veche și imediat adorm topiți de oboseala psihică acumulată în Tunisia. Când se trezește, Clown simte o bucurie trecându-i prin minte ideea că e doar o amărăciune în lumea asta a Circului la care nici nu visează și nici nu vrea să viseze a fi parte. E o lume destul de nebună în care se poate considera normal, nesemnificativ și înconjurat de psihotici: unii încă în viață, alții doar demoni (care e posibil să facă parte și din demonii care-i bântuie viața dintotdeauna).Kuns doarme topită alături de sufletul lui. Clown își dă seama că în loc să îmbătrânească devine mai frumoasă, mai coaptă și mai împlinită. Acum, "mizeriile" lor nu i se mai par atât de banale și se gândește că poate chiar nu-s doar niște mizerii. Ea e tot ce are și tot ce n-are, e plină de pasiune, de veselie, de tristețe, de durere extremă, de înțelegere și de naivitate. De câte ori a iubit pe cineva, și-a dat seama că nimic nu se compară cu fericirea euforică generată de Kuns.
Sexul cu diferite persoane, alcoolul, orice drog, familia din România, soarele de pe plajele de oriunde, întunericul cu lună plină, lâncezeala sau bucuria de moment din care-și lua toată energia pentru o vreme, toate păleau în fața ei. Ea e frumoasă cand o vrea frumoasă, e plină de încredere și știe că așa va fi mereu; nu îmbătrânește, nu râde, nu plânge și poate fi veselă și tristă în același timp.
Ii vine iar să fugă; dar numai gândul că o lasă din nou să aștepte cine știe cât timp plină de speranță și cu sufletul în cuie, îi provoacă greață de sine însuși: "mai stau... mai stau..." - își spune în timp ce adoarme...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce vrei să zici?