Se pare că normalul meu e foarte diferit de normalul altora. Al celor mai mulți. Dar îmi place. E cu atât mai fain cu cât nu afectează pe nimeni, nu e la fel, nu e intenționat ci natural și revăd persoana specială pe care Divinitatea a construit-o cât să o descopăr o viață. E așa cum e, vulcanică, visătoare, pragmatică, iubitoare de bucurie, de iubire, de copii, de entuziasm și de energie, de sănătate și de vindecare, de puterea de a spune da sau nu, de oameni, de adevăr, de viteză, de dans, de artă, de lumină și de culoare.
Dar nu aici e normalul meu cel diferit ci acolo unde nuanțele uneori nu se îmbină, unde culorile de multe ori sunt toate primare, unde linia trasată trebuie să fie fermă și dreaptă, unde da e da și nu e nu, unde stop e stop și răspicat e real. Acolo normalul meu devine rigid, greu de atins și inaccesibil oricui. Uh, mulțumesc pentru asta! Până învăț real cum se pun limitele, normalul meu pune mare parte dintre ele. Când plictiseala ajunge și la mine (în viața asta oare?) voi ști ce să fac cu ea. O voi pune la muncă, îmi va da idei artistice, de zbor intelectual, de simțuri extreme, de bucurie exaltantă, de lumină caldă de nisip cu valuri.
Puțini intră, rezistă, înțeleg și trăiesc cu mine aici în acest normal. Sunt cei cărora le pot oferi mai mult decât mie, cei cărora le datorez fărâma de înțelegere, răbdare, oceanul de iubire cu valurile lui copleșitoare și cu răsăriturile lui paradisiace, cu mâncărurile gătite cu pasiune, cu impulsivitatea și puterea unui taur la coridă, cu delicatețea unei petale ude de rouă, cu niște ups and downs extreme, făcute pentru cei puternici, echilibrați și de cele mai multe ori opuși acestui model de existență.
Welcome to my inside world! With fairness, justice, strength and delicacy, with big waves and low flights, with hugs, love and satisfaction, passion and extremes.



Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce vrei să zici?