Treceți la conținutul principal

Noi ploi

Schimbările au venit la pachet cu oameni noi, nume noi, vremuri noi și noi descoperiri.

Luate ca atare nu dor, dar analizate din pretimp afectează. Influența noului este deopotrivă pozitivă și negativă. Nouă deocamdată ne place și vrem mai mult. Când n-o să mai putem duce, ne oprim și mai amestecăm și obișnuința, vechiul, demodatul și comoditatea în acest nou nou. Din ce e vechi păstrăm ce ne place și le așezăm frumos în prezent fără a lăsa lucrurile precum prieteni și prietenii să se prăfuiască și să se uite. Dacă am sărit peste vreun obicei vechi dar plăcut, îl scoatem frumos din cufăraș, îl curățăm de depunerile negative din timp și îl reluăm nou nouț.

Dacă vre-o "bunică" ne așteaptă cu sfaturi arhaice sau dacă vreo "rudă binevoitoare" vrea să ne schimbe cursul râului de evenimente firești, noi ne uităm unul la altul, zâmbim frumos și ne vedem de drum după ce salutăm politicos. Unde vom ajunge nu e treaba noastră, nouă ne pasă cum vom ajunge unde vom ajunge și mai ales cu cine. Pentru că noi dacă am avea singuri un palat ar fi mult mult mai trist decât dacă am reuși să avem o rulotă în care vom încerca să înghesuim toți prietenii noștri de atunci... sau copiii, sau pe cine mai știe? Important este să fim sănătoși, nestresați (ca să fim sănătoși și la cap), cuminți, îndrăgostiți și întregi. Până atunci (în viitor), hai să trăim bine și conștineți în prezent!

Cu bune și nebune, dar mai ales cu buni și bune :)!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Logodna noastră

Nu știu dacă am apucat a spune cum m-a cerut pe mine omul acesta de nevastă s-o ție pe viață... Eu nu m-am așteptat pentru că am avut mereu așa o tendință de a nu-mi plăcea ideea asta de lucruri comune, repetitive, care li se întâmplă tuturor, deci și cererea asta în căsătorie mi se părea un clișeu. N-a fost. N-a fost, pentru că el, neîntreg cum e, nu a pomenit vreodată despre intenția asta a lui. Și ca să o iau mai de la un capăt, de vreo două săptămâni tot aflam accidental că mă minte. Îl întrebam ce a mai făcut ieri și îmi spunea că a stat în casă, că e liber de la serviciu, si la scurt timp după discuția noastră mă întâlneam cu un prieten sau o cunștință și-mi spunea că mai devreme s-a întâlnit cu el la mall sau pe centru sau mai știu eu pe unde în trafic. Chiar am îndrăznit, după vreo 3 întâmplări din astea, să îi spun unei prietene ce simt eu și cum cred că și-a găsit pe vreo pisi din asta sexy și frumoasă și că e laș și nu e în stare să îmi spună. Asta, în loc să-mi f

Jocuri tragice de copil inconștient

Uneori din păcate, alteori din fericire, am dovedit a fi foarte orgolioasă încă din copilărie. Repet des chestia asta, și de aceea spun din păcate:  orgoliul e frate de sânge cu prostia și trebuie ținut în frâu sau chiar încuiat într-un cufăr cu 7 lacăte pentru totdeauna. Aveam vre-o 9 ani, eram în vacanța de vară și ne jucam prin jurul casei, mai exact "la drum" cu toți vecinii și nepoții veniți pe la vecini. Era fain, că ne adunam destui cât să jucăm fotbal, ascunselea, rațele și vânătorii, magazinul, șotron (indiferent dacă eram băieți sau fete) etc. De departe cel mai nebun, năstrușnic (nici nu știu cum să-i zic), era Alin "Troschi" (Troschi e porecla lu' taică-su - alt nebun), care era și cel mai apropiat prieten de joacă al nostru (al meu și-al lui frate-miu), fiind vecini. Avea așa un stil de Ion Creangă contemporan, intuia reacțiile celorlalți copii și ne manipula cu chestia asta. Așa că vine el la mine și-mi zice:  - N-ai curaj să sari de pe ga

Retrospectivă, ce pompos!

2014 - Vama. Cu viitorul soț super-entuziast Când am împlinit 12 ani şi am decis că eu plec de acasă (cu acordul părinţilor, la treij' de kilometri mai încolo) credeam că e punctul culminant al vieţii mele. Apoi, când am dat Capacitatea am realizat că mă înşelasem cu doi ani înainte (mai ales că acu' aveam şi buletin). Am intrat la liceu, şi fiind acelaşi în care am făcut şi doi ani de generală "le ştiam pe toate bineînţeles", nimic prea nou şi prea interesant aici. Într-a doişpea am realizat că punctul culminant al vieţii mele va fi BAC-ul. Mai ales dacă îl şi luam. Am ajuns la facultate şi am murit de râs când am auzit că tre' să învăţ pe de rost un manual mai gros decât Basmele lui Ispirescu. Am picat 3 examene din prima şi am înţeles că cea mai mare realizare a vieţii mele este să îmi iau restanţele, să termin facultatea şi să nu ajung vânzătoare la Bacău sau citez "ajutor de cioban" la Berzunţi. In anul 2 m-am îndrăgostit şi am zis: