Out of the box

Momentele acelea scurte și nebune au fost evadarea lui Suflet din rutina plăcută dar plictisitoare a celor câțiva ani de constanță în care a existat lâncezind. Stresurile, bucuriile și ghemele din stomac au fost ca o fugă din cușca în care știa că va fi prins și băgat la loc. Nu e de rău să stea în cușca lui pentru că așa a fost crescut și cu libertatea aceea multă și constantă nu ar fi știut ce să facă... probabil prostii, s-ar fi pierdut și cine știe ce s-ar fi ales de el. Așa a crescut: în cușcă dar cu de toate... a crescut cu un mic handicap - lipsa de spațiu deschis, de orizonturi infinite, de manifestări nebune, de liber arbitru... Cum ar fi fost dacă? E timp, e timp să iasă din cușcă și să o ia ușor la pas spre orizonturile atrăgătoare și minunate, spre necunoscut - da! Dar spre ceva la care a visat, la care s-a gândit și spre care știe că nu trebuie să fugă ca inecatul ci să o ia la pași mărunți cu ochii mari deschiși și cu speranță, multă speranță!