Există cineva pe lumea asta pentru care la un moment dat eu eram totul și care pentru mine este dintotdeauna totul. Probabil așa este pentru fiecare copil mama lui/ei dar a mea nu a vrut sa fie doar la un moment dat totul, ci mereu. Și cumva s-a asigurat și se asigură în fiecare secundă că așa este. Ca un copil uns cu cremă de papuci pe mâini, așa își lasă amprentele peste tot în viața mea. În cele mai importante și în toate momentele importante din viața mea și a noii mele familii apare și face cumva ceva să-i rămână amprenta. O amprentă întotdeauna pozitivă, cu bine și cu bune, chiar dacă ne certăm des, mereu, din orice și ne împăcăm și mai des. Nu văd viața fără ea și nu știu trăi fără să o bat la cap cu tot felul de detalii, chichițe, prostii și plângeri, fără sfaturile și părerile ei (ce pe moment par enervante) și care de fiecare dată se dovedesc a fi utile.
Mi-aș dori de la ea și de la Doamne Doamne, să trăiască mult, frumos, sănătoasă, veselă, frumoasă și bună, așa cum o știu de copilaș, cu ținutele ei extravagante, mereu stresată când nu e "îmbrăcată adecvat" (chiar dacă nu o cunoaște nimeni), zmeu din vorbe și blândă ca un miel în realitate, mulțumită și umilă față de tot ce a primit de la Divinitate, credincioasă și devotată familiei ei mai ceva ca un câine educat. Aș mai vrea să mă ierte și să îmi uite toate prostiile, să mă accepte și să ne fie alături pââână la adânci bătrâneți!
Te iubesc mama!
La mulți ani Viorea specială!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce vrei să zici?