Zace un artist trist în mine

Am ajuns de curând într-un mediu foarte diferit de tot ce am trăit până acum. Oameni frumoși, prietenoși și amabili aparent dar care au cu totul alte preferințe față de ce am avut eu în jur și în cap până acum. Ei nu au timp de poezie, nu îi interesează teatrul (decât dacă aduce bani), nu știu ce cântă live Alice Phoebe Lou și nu le pasă dacă știu să deseneze sau să scrie corect gramatical.

Cred că am fost plesnită de realitate. E realitatea atât de dură și greoaie încât mai mult decât pentru o manea sau o rugăciune la radio nu e timp de pierdut pentru suflet? E normal ca la 23 de ani să vrei să scoți din peisaj oameni adevărați, să-i calci în picioare doar pentru bani? Atât de multă fericire au ajuns să aducă acești bani?

În mine zace un artist foarte trist! Plânge! L-am lăsat pe locul II pentru bani așa cum și cei mai mici de 19-23 de ani fac. Am ridicat privirea și am început să mă uit după ochii dracului. Artistul e depresiv, nu mai vrea să îi scriu, sa-i citesc romane, nu mai are chef de fotografie și nu mai vine cu mine la teatru. Îl doare și vrea să închid ochii la loc. Mă vrea înapoi în bula de sticlă în care trăiam fericiți, fără bani dar niciodată săraci cu duhul. Urlă la mine și-mi cere înapoi pasiunea cu care am scris despre Clown și călătoriile lui prin lume, despre verile pe plaja cu fumuri și mirosuri halucinogene, despre mese sărite și pahare de Senator. Nu îi place și protestează constant împotriva noilor mele alegeri iar eu îl cred și îl iubesc dar mă complac... deocamdată. Poate artistul din mine este și el un ratat ca cei mai mulți dintre artiști, poate e nebun și poate cele două lumi în care trăiesc acum o să-l facă pe artistul trist și mai trist dar mai artist. Cine știe ce e nebunia? Cine poate spune cum trebuie să fie?

Eu o să fiu fericită! O să fiu, deoarece artistul lâncezește dar nu e prost și nu moare, banii se duc și asta e doar o fază, și inculta de mine și artist avem parte de iubire și de fericire, tot ce știm nu se șterge și tot ce învățăm ne ajută. Da! Manelele ajută, rugăciunile de la radio ajută, șofatul ajută, înjuratul ajută, proștii ajută, minciuna ajută, rahatul în care trăim cu toții ajută... dar cum, o să aflăm mai târziu...

Mars e și el afectat de depresia asta a lui artist cel trist, nu îi place că nu mai stau cu el acasă să scriem, că nu-l mai iau cu mine peste tot, că nu mă mai poate păzi la birou. Marius e și el la fel, dar el susține toate tâmpeniile și prostiile mele. El mă iubește mult pentru artist și mă urăște puțin pentru prietenia cretină cu idioții de care dau dovadă mereu, mă ceartă și se zbate să me educe dar ... fail. Anyway #rezistă, că asta a învățat...

Orice ar mai fi, eu sunt aici, mă văd rar cu artist dar atunci pasiunea e mai mare și rezultatele pe măsură... Deocamdată artist zbiară această melodie la mine în cap...

Vă iubesc!