Toată lumea simte că natura moare... E obosită, nu moare. Doamna Toamna îi dă răgaz, aduce ploi grele să spele frunzele uscate dintre crengile obosite; vânt rece să sperie animalele epuizate de căldură, ca să-și facă mai repede culcuș; colorează extraordinar cerul și pădurile, dealurile și natura, ca să facă vietățile să-nțeleagă că și culorile calde pot fi "reci" sau invers... Doamna Toamna e un mare artist, pictează zilele, cel mai des în tristețe, cu lacrimi de nori gri și trimite oamenii în melancolii; pe la ceaiuri și plăcinte cu mere și scorțișoară; pe la biblioteci cu locuri la geam, cărți stufoase și pături pufoase; pe la școli cu elevi melancolici visând la vacanța însorită ce tocmai s-a dus pe câmpuri chelioase cu căpițe de coceni ude și mucegăite; prin livezi părăsite de fructele care s-au copt toată vara și apoi "au fugit" la adăposturile hambarelor bogate din sate. Dar pe bune acum, ce să nu-ți placă la ea? Culorile brune, portocalii, verzi în toate n...
„Prefer să mor de pasiune decât de plictiseală.” — Pablo Picasso